luni, 18 iunie 2018

Alternative la MasterChef

La o căutare rapidă pe Google, observ că emisiunea MasterChef România continuă să ruleze și în prezent. Aparent, există oameni, în speță bărbați, pasionați de arta gătitului și care cred că o pot deprinde urmărind această emisiune. Sau poate, cine știe, sunt ca microbiștii: habar n-au de gătit, dar le place să se uite la alții cum își dau în petec. Sau cum gătesc ceva delicios. Oare te poți sătura doar privind aburii unei ciorbe sau ai unei fripturi prin ecranul de sticlă al televizorului, fie el cu tub catodic sau cu cristale lichide?

duminică, 25 februarie 2018

Tenor, bariton și bas

Până acum, eu aveam impresia că baritonul este cel cu o voce bărbătească, groasă. Voce baritonală, adică voce groasă. Recent am aflat că de fapt baritonul este ca timbru între bas și tenor. Tenorul are cea mai înaltă voce, basul cea mai groasă iar baritonul este între ei. Am găsit și un clip amuzant, cu vocea unui bas versus cea a unui tenor: :)


De ce e important să cunoaștem diferența dintre bas, bariton și tenor? Păi nu e neapărat important. Dar în primul rând ține de cultura generală și în al doilea rând, din faptul că există aceste clase sau grupe de timbru vocal se poate deduce că indiferent de voce, mai subțire sau mai groasă, poți face o carieră în muzică. De exemplu, dacă aveți un copil cu ureche muzicală și căruia îi place să cânte, atunci puteți să-i dați niște cursuri de canto care să îl învețe să-și pună în valoare vocea, chiar dacă, să zicem, e băiat și are o voce mai subțire sau e fată și are o voce mai groasă, pentru că fiecare registru vocal poate fi exploatat, existând un loc pe scenă pentru orice cântăreț.

Iată încă câteva caracteristici vocale, în afară de timbru:

  • Ambitusul (sau întinderea) este dat de sunetul cel mai înalt și cel mai grav pe care îl poți emite. Adică, limitele timbrului tău vocal.
  • Testura este partea de întindere (discutată anterior) în care poți cânta confortabil. De exemplu, poate că poți urca foarte sus cu vocea, dar îți este oarecum greu să cânți la acea tonalitate.
  • Volumul (sau amploarea) vocii este determinat în primul rând de cavitățile rezonatorii ale gurii. Anumite conformații anatomice pot face ca spațiile de rezonanță ale cavității bucale să fie mai mari, iar vocea să vibreze multiplu, în sunete armonice. Evident că diverse instrumente muzicale (ca gongul) sau locuri tradiționale pentru muzică (anumite temple asiatice construite după niște criterii clare) exploatează și ele exact aceste rezonanțe vocale.
  • Intensitatea vocii este dată de puterea de emisie, care depinde de capacitatea pulmonară și elasticitatea mușchilor cavității toracice.
Un copil talentat la muzică poate, sub ghidarea unui profesor sau instructor competent, să-și dezvolte acele calități ale vocii care să-l facă apoi, cine știe, o nouă stea pe scena muzicală. Vârsta minimă de la care se poate apuca de studiul muzicii este cam 5-6 ani iar mentorul său trebuie să fie competent, altfel elevul riscând să-și strice corzile vocale (care sunt încă în dezvoltare la acea vârstă, și poate și mai târziu).

În lipsa vocii, un copil cu ureche muzicală poate alege, de exemplu, să urmeze un curs de pian sau un curs de vioară. Din nou, de ce este important să urmeze un astfel de curs? Pentru că poate va ajunge să profeseze într-un domeniu care îl pasionează. Ideea din subtext este că dacă aveți un copil care își dorește să urmeze astfel de cursuri, fie cursuri de canto sau cursuri de pian, sau de muzică în general, nu faceți un lucru rău dându-l la ele, iar banii nu sunt irosiți. Nu vă gândiți că în ziua de azi un artist moare de foame, că nu-i așa. În cel mai rău caz, dacă nu va face o carieră muzicală, va putea ajunge profesor de muzică, ceea ce-i chiar decent. În plus, studiul muzicii îl va apropia și de alte domenii ce au legătura cu arta și în care-și poate descoperi talente sau afinități nebănuite.

Am un prieten și fost coleg de generală, artist. Pictură, în principal. A pictat într-o vară interiorul unei biserici. A făcut mai mult decât câștig eu în doi ani. Iar un cântăreț, chiar dacă nu-i foarte cunoscut, merge o dată la o petrecere sau la un concert și-și face banii pe câteva luni.

pian

Videochatul și discriminarea bărbaților

Haideți să vă zic cea mai tare chestie pe care ați auzit-o astăzi: în societatea modernă, bărbații sunt discriminați! Știu că fetele o să sară în sus că cum, că nici vorbă, că fix invers, dar n-au dreptate. Pe vremuri, într-adevăr, femeia era privită ca fiind inferioară bărbatului, dar astăzi nu numai că ea este privită ca egala lui, ci chiar în unele domenii este cu mult avantajată. De exemplu, domeniul videochatului.

camera videochat

Știu că este un subiect sensibil, care pe mulți o să-i facă să ridice o sprânceană, dar realitatea e realitate: din videochat se câștigă mulți bani. Este și o muncă foarte ușoară. Practic, singurele calități care ți se cer pentru a profesa în domeniul videochatului sunt aspectul fizic plăcut (sau frumusețea) și lipsa de inhibiții. Iar prima calitate nu este o condiție sine qua non, deoarece există și bărbați care au fantezii cu femei mai plinuțe, sau cu ten mai închis sau etc, așadar există loc pentru fiecare tipologie fizică în această nișă. Singura chestie care rămâne esențială este să nu ai prejudecăți și să reușești să-ți seduci clienții.

Acești clienți se află probabil peste mări și oceane, dar sunt aduși în fața ta prin internet. Așadar, jobul îți asigură totodată și respectul pentru propriul tău corp, care nu este atins de niciun bărbat cu care conversezi, decât eventual în imaginația lui, la nivel de fantezie. Ori asta nu cred că se pune. :) Mai mult, programul e flexibil și condițiile de job sunt superbe (pozele din articol sunt luate de pe studioul de videochat din linkuri, asta ca să vă faceți o idee). Și pentru toate astea, primești o groază de bani. Ok, chiar dacă presupunem că anunțurile de pe net sunt exagerate, chiar dacă luăm doar jumătate din sumele listate acolo, tot e mai mult decât câștigă un șef sau un directoraș de firmă, cu școală, 15 ani experiență și o grămadă de responsabilități. Și fără nici un pic de timp liber.

camera videochat

Ne-am putea gândi că un job atât de bănos și avantajos se va găsi foarte, foarte greu. Ei bine, nu! Pentru că mereu dai peste anunțuri cu angajari modele videochat Bucuresti în condiții de lux. Bine bine, o să ziceți, dar poate nu în toate orașele țării există astfel de studiouri, deci anunțurile sunt valabile doar pentru fetele care locuiesc în capitală! Și ați avea dreptate. Dacă n-ar exista posibilitatea de cazare gratuita la videochat, într-o "locație" centrală din București, pentru cele care vin din provincie! Repet: cazare gratuită în centrul Bucureștiului, pentru cine vine din altă localitate a țării! În care domeniu ați mai auzit voi să ți se ofere apartament dacă te angajezi la ei? Poate dacă te angajezi pe post de director la Apple, gen.

Pe bune, aceste joburi în videochat sunt reale, există, că altfel nu s-ar obosi nimeni de nebun să facă site-uri și să dea anunțuri de angajare, iar studiourile serioase oferă condiții legale, cu taxe plătite la stat, totul în regulă. Dar au o singură condiție, limitare sau restricție: nu primesc decât fete. Ați văzut voi anunțuri de videochat pentru bărbați? Eu nu. În compensație, ce joburi sunt disponibile doar bărbaților? Păi niciunul, că peste tot se acceptă și femei. Acum există femei și în poliție sau armată. Eventual, dacă mă duc la săpat de șanțuri sau în construcții, am șanse mai mari să fiu angajat înaintea unei fete, pe motiv că sunt mai puternic. Ăsta e marele meu avantaj, ca bărbat? Că pot obține mai ușor un job de salahor?

hol videochat

Așa că, fetelor, să nu vă mai aud că sunteți defavorizate! În realitate, cei discriminați la ora actuală suntem noi, bărbații.

sâmbătă, 24 februarie 2018

Ce este un sistem ERP?

Ați auzit de Microsoft Office? Pariez că da, după cum pariez că o mare parte dintre cei care aveți joburi la birou folosiți măcar unul dintre produsele din suita Office, probabil Word sau Excel. Microsoft este blamată de multă lume pentru hibele pe care le avea Windowsul (mai ales în trecut, că versiunile noi sunt foarte stabile), dar pe partea de business, orice om serios folosește Office-ul lor, fără discuție. Excelul de la Microsoft, deși costă, nu este doar cel mai bogat în opțiuni, dar și cel mai rapid (pornește aproape instantaneu) și lipsit de erori. Suita Office constituie prima treaptă a unui sistem ERP.

Microsoft Dynamics NAV

Programe ca Word, Excel sau PowerPoint sunt foarte bune pentru redactarea anumitor referate, trasarea anumitor grafice, construcția anumitor tabele și monitorizarea evoluției vânzărilor sau diverse alte analize de birou, fiind tocmai de aceea folosite cu succes în cadrul aproape oricărei firme, inclusiv de la noi din România. Dar în cadrul unei firme care-și ține evidența pe calculator, ai nevoie de nșpe grafice, nșpe tabele, o mulțime de statistici. Ce-i lipsește suitei Office este tocmai elementul coagulant care să o transforme într-o soluție de ansamblu, care să poată gestiona toată activitatea firmei respective.

Ceva mai puțină lume știe că Microsoft a creat o astfel de soluție universală, practic un sistem de cloud erp numit Microsoft Dynamics NAV, având în centru clasicul Office (ilustrat în clipul video de mai jos). ERP vinde de la enterprise resource planning și denotă faptul că sistemul în cauză este adecvat pentru companiile mici și mijlocii. Iar cloud vine de la faptul că toate datele sunt păstrate în spațiul virtual (pe serverele Windows Azure, foarte fiabile). Ce face acest sistem? Este practic o aplicație coerentă care vă poate stoca toată activitatea firmei într-un mod unitar și eficient. Evident, având datele salvate acolo, beneficiați de o mulțime de instrumente de analiză și planificare foarte bine gândite astfel încât să fie cât mai simple și utile, pe care le puteți apela dintr-o unică interfață și care sunt foarte ușor de folosit.

Faptul că sunt în cloud le face imune la eventualele căderi de curent sau la stricarea calculatoarelor din sediul firmei dvs și vă dă posibilitatea de a fi productivi chiar și când sunteți acasă sau în concediu, conectați în aplicație doar prin intermediul tabletei sau a telefonului mobil. Evident, există o curbă necesară învățării acestui sistem, dar există și variante românești, construite pe platforma oferită de Windows, care să vă asigure suportul necesar și să facă această tranziție sau învățare cât mai ușoară pentru dvs. Asta mai ales că vin cu două săptămâni de testare gratuită, ca să vedeți despre ce este vorba, înainte de a cumpăra.

De fapt și ca să fiu cinstit, eu știu de o singură variantă românească, respectiv cea din linkul de mai sus.

Românii și frica de psiholog

Dacă milionarii Occidentului merg la psiholog pentru orice fleac, lucru care a ajuns să fie parodiat în diverse producții hollywoodiene (vezi filmul Cu nașul la psihiatru), cred că românii se află la cealaltă extremă. Adică, au un soi de teamă sau de reținere atunci când vine vorba de o consultație psihologică. De ce? Probabil pentru că asociază domeniul psihologiei cu cel al psihiatriei și pornesc de la prejudecata că orice om care calcă pragul unui psiholog este apriori puțin sărit de pe fix (ambele raționamente fiind, evident, false). Ei bine, iată o ramură a psihologiei care n-are absolut nimic de-a face cu dereglarea psihică: terapia de cuplu.

cuplu - tineri indragostiti

După cum îi zice și numele, terapia de cuplu este o formă de terapie (adică de vindecare), ce operează la nivelul relațiilor de cuplu. Și ar trebui să beneficieze, prin asta, de aceeași atenție și considerație ca orice altă formă de terapie. Exact ca atunci când, dacă te doare capul sau burta, mergi la medic, atunci când ai probleme de cuplu, ai putea să iei în considerare vizita unui psiholog care se ocupă de așa ceva, pentru a preveni destrămarea relației și a reface armonia care exista la început. Cu toate acestea, câți români au curajul să accepte (în primul rând față de ei înșiși, deoarece vizita la cabinetul de psihologie este confidențială) faptul că au o problemă de cuplu și să încerce să o trateze, apelând la ajutorul unei persoane specializate?

Și totuși, nevoie de terapie de cuplu ar fi, și încă câtă! Dacă vă uitați în jurul vostru, o să observați, în pofida zâmbetelor false afișate de mai toată lumea, o mulțime de cupluri cu probleme. Uneori, aceste probleme nu sunt de azi de ieri, ci au cauze foarte profunde, care merg adânc în timp. De exemplu, deseori, încă de la începuturile unei relații, în patul conjugal dorm de fapt patru entități: bărbatul real și femeia reală, împreună cu proiecțiile lor, adică imaginea (falsă) pe care o are bărbatul despre partenera lui și imaginea (falsă) pe care o are femeia despre partenerul ei. Ignoranți la început cu privire la aceste false așteptări și proiecții nerealiste, pe măsură ce timpul trece și pasiunea inițială se domolește, cei doi vor ajunge să constate tot mai mult că omul de lângă ei, cu care poate s-au căsătorit și au un copil, este în realitate cu mult diferit de imaginea idilică pe care i-o construiseră la început. Evident, deși falia dintre cei doi devine aparentă abia târziu, în acest caz semințele ei au existat încă de la început. O vizită la psiholog chiar înainte de căsătorie, când totul părea că merge bine, i-ar fi ajutat pe cei doi să se înțeleagă mai bine unul pe celălalt, să aibă așteptări mai realiste unul de la celălalt și, eventual, să abordeze relația într-un mod mai înțelept.

Nu întotdeauna o relație trebuie să fie dureroasă pentru a necesita intervenția terapeutică a unui psiholog. De exemplu, există o mulțime de cupluri rutinate, plafonate, care au ajuns să își ducă viața dintr-un fel de obișnuință. În cazul lor, chiar dacă nu se poate spune că cineva suferă, nici nu mai putem vorbi de iubire și de fericire, ce par ascunse în câteva amintiri estompate. Reaprinderea pasiunii de început ar putea da un nou suflu acelor cupluri, dar cine s-o facă, dacă cei doi nu doresc să apeleze la ajutor? Alteori, soțul, de exemplu, este infidel. Desigur, soția va simți impulsul de a da vina pe soț ("De ce să mergem la psiholog? N-are ce să ne spună, e clar că tu ești de vină! Du-te tu la psiholog! Eu mă duc la mama!"), fără să se gândească că infidelitatea soțului arată că el a găsit în afara relației ceva ce îi lipsea în relație și că dacă acel ceva nu i-ar fi lipsit, n-ar fi avut niciun motiv să calce prin străchini.

Și exemplele pot continua la nesfârșit. Este oare o relație de iubire mai puțin importantă decât una de sănătate? Sper că veți fi de acord cu mine că nu. Este paradoxal modul în care românii pun iubirea pe primul loc (mai ales pe Facebook), dar evită să o îngrijească la fel cum îngrijesc florile din grădină și le plivesc de buruieni, să comunice în cuplu, să-și recunoască deschis eventualele probleme sau neîmpliniri și chiar să apeleze la sfatul unui prieten psiholog, pentru că asta este în primul rând psihologul, un prieten avizat.

Probabil că un psiholog ar putea explica mai bine decât mine fobia românilor pentru cabinetele cu prefixul „psiho” și utilitatea nobilei sale profesii. Din nefericire, foarte puțină lume îi va trece pragul, pentru a-i asculta aceste explicații.

Cât câștigă un vânzător de haine?

De circa 5 minute mă preocupă o întrebare ardentă: cât de mult câștigă un vânzător de haine? La ce mă refer: în orașul meu, ca și al dvs, există cu siguranță mai multe magazine unde se vând haine. Haine de bărbați, haine de femei, încălțăminte, ciorapi, șosete, blugi, costume, rochii, echipamente sport, în fine, tot ce ține de domeniul vestimentar. De regulă, aceste haine sunt relativ scumpe, în sensul că, cu un salariu obișnuit, nu ți le permiți în fiecare lună, sau în orice caz nu tot ce ți-ai dori. Aparent, te-ai putea gândi că o mare parte din banii pe care îi plătești pe acele haine merg mai departe, către producător, adaosul patronului de la magazinul tău fiind mic. Și totuși, asta să fie oare realitatea?

haine de firma

Întrebarea mi-a apărut în minte după ce am vizitat site-ul unui depozit de haine angro aduse din Occident. Hainele sunt de firmă și au niște prețuri de te lasă mască. Sunt sortate pe diverse categorii, se cumpără la sac, iar prețul este per kilogram. De exemplu: un sac cu haine mix pentru adulți costă 27 de lei (plus TVA) pe kg. Sau jachete ușoare damă, 25 de lei pe kg. Tricouri sportive unisex 18 lei pe kg șamd. Țineți cont că hainele sunt sortate pe categorii și sunt de calitate superioară. Transportul pentru mai mulți saci e gratis.

Nu sunt sigur cât costă o haină nouă de firmă (de la producător), dar pe raft costă foarte mult. Ca client, dacă nu ai mari pretenții, poți să te îmbraci cu una luată la mâna a doua, pentru niște sume derizorii (prin comparație). De exemplu, să zicem că îți iei o fustă de primăvară nouă, de firmă, pe care dai câteva sute de lei. Calitatea de a fi nouă are efect doar la primele purtări. După ce o porți de două ori, fusta și-a pierdut deja această calitate, așa că acum este o fustă deja purtată, deja folosită. La fel de bine puteai s-o iei la mâna a doua de la bun început, adică purtată, pentru numai câțiva zeci de lei în loc de câteva sute.

Iar românii observă lucrul ăsta. În zona mea este o piață unde vin țigani cu haine foarte foarte ieftine. De exemplu, geci groase, de iarnă, cu fermoar, capișon, buzunare etc, la 5-10 lei bucata! Nu vă aburesc, oricât de incredibil pare. Din păcate, multe sunt murdare, unele rupte, adică este clar că n-ai nicio siguranță că ele n-au fost culese din gunoaie, gen. Poate cine se respectă nu va cumpăra de la ei. Și poate la voi nu există astfel de piețe. Dar față de un magazin cu haine noi și scumpe, soluția unor haine angro second hand este o opțiune care ar putea atrage cea mai mare parte a clienților: aceia care nici n-au bani să umble doar la costum Armani, nici nu vor să-și cumpere haine de la țigani. Și vor ceva de firmă/calitate.

Cred că ce vreau să zic este că dacă aș avea un magazin vestimentar, mi-aș face un raion pentru astfel de haine second de firmă, aduse la sac și plătite la kilogram. Dar bune.