joi, 21 iunie 2018

Magazinul meu de birotică

Uneori găsești câte un magazin care îți place place și devine singurul loc din care îți iei anumite produse. Ăsta e un lucru mișto, care te distanțează de masa amorfă de oameni ce-și cumpără bunurile fără discriminare, adică neinteresați de a găsi, ca tine, calitatea absolută. Cu câțiva ani în urmă, de exemplu, îmi cumpăram majoritatea discurilor optice de la un magazin de papetărie dintr-un oraș învecinat, aflat la 25 km de al meu. Pentru că acolo găseam DVD-uri Vertabim originale, cu suprafață AZO. Și când zic originale mă refer la faptul că erau produse de Mitsubishi, nu de taiwanezii de la CMC Magnetics, lucru pe care îl puteam determina la o scanare cu Nero DiscSpeed, iar cantitatea de erori PIE/PIF de după inscripționare era mult mai mică decât în cazul DVD-urilor normale. Într-un cuvânt, erau the real stuff.

Cu bicicleta la plimbare

Anul trecut am primit cadou o bicicletă. Eu sunt un tip de oraș, relativ comod, care nu face ture de stadion în fiecare zi, pentru a se menține. E adevărat că nici n-am nevoie, având o constituție atletică, dar ideea e că în ultima vreme am dus o viață preponderent sedentară. Iar bicicleta a fost unul dintre lucrurile pe care nu le-am avut niciodată în copilărie. Am avut patine de gheață, patine cu rotile dar n-am avut bicicletă. Țin minte că o singură dată m-am dat pe o bicicletă a unui prieten bun, și atunci am constatat că cu cât pedalezi mai repede, cu atât îți ții mai bine echilibrul. Asta când eram copil. Ei bine, anul trecut am învățat să fiu copil din nou.

miercuri, 20 iunie 2018

Pro și contra legalizării prostituției

Din timp în timp, cam o dată la câțiva ani, este readusă pe tapet tema legalizării prostituției. În cele ce urmează o să vă spun opinia mea pe acest subiect. Nu înainte de a face următoarea mențiune: dacă vrem să avem o discuție/lectură serioasă pe tema asta, va trebui să renunțăm la false pudibonderii și să privim lucrurile în mod detașat și obiectiv.

luni, 18 iunie 2018

Alternative la MasterChef

La o căutare rapidă pe Google, observ că emisiunea MasterChef România continuă să ruleze și în prezent. Aparent, există oameni, în speță bărbați, pasionați de arta gătitului și care cred că o pot deprinde urmărind această emisiune. Sau poate, cine știe, sunt ca microbiștii: habar n-au de gătit, dar le place să se uite la alții cum își dau în petec. Sau cum gătesc ceva delicios. Oare te poți sătura doar privind aburii unei ciorbe sau ai unei fripturi prin ecranul de sticlă al televizorului, fie el cu tub catodic sau cu cristale lichide?

marți, 12 iunie 2018

O scurtă istorie a banilor

Articolul de față s-ar fi putut foarte bine intitula de la troc la bitcoin. Pentru că la început a fost trocul. Cred că cea mai veche și de bază formă a oricărei economii de pe glob se trage din banalul "dă-mi un cartof și-ți dau pe el două cepe". Sau "dă-mi un hârleț până diseară, că al meu și-a rupt coada, și mâine îți dau coasa, că tocmai am ascuțit-o". Ăsta e împrumutul. Sau: "dă-mi o vilă cu mașină și piscină iar eu îți voi da la schimb tot ce vrei." Nu, mă scuzați, asta e o variantă a căsătoriei. Să nu divagăm.

duminică, 25 februarie 2018

Tenor, bariton și bas

Până acum, eu aveam impresia că baritonul este cel cu o voce bărbătească, groasă. Voce baritonală, adică voce groasă. Recent am aflat că de fapt baritonul este ca timbru între bas și tenor. Tenorul are cea mai înaltă voce, basul cea mai groasă iar baritonul este între ei. Am găsit și un clip amuzant, cu vocea unui bas versus cea a unui tenor: :)


De ce e important să cunoaștem diferența dintre bas, bariton și tenor? Păi nu e neapărat important. Dar în primul rând ține de cultura generală și în al doilea rând, din faptul că există aceste clase sau grupe de timbru vocal se poate deduce că indiferent de voce, mai subțire sau mai groasă, poți face o carieră în muzică. De exemplu, dacă aveți un copil cu ureche muzicală și căruia îi place să cânte, atunci puteți să-i dați niște cursuri de canto care să îl învețe să-și pună în valoare vocea, chiar dacă, să zicem, e băiat și are o voce mai subțire sau e fată și are o voce mai groasă, pentru că fiecare registru vocal poate fi exploatat, existând un loc pe scenă pentru orice cântăreț.

Iată încă câteva caracteristici vocale, în afară de timbru:

  • Ambitusul (sau întinderea) este dat de sunetul cel mai înalt și cel mai grav pe care îl poți emite. Adică, limitele timbrului tău vocal.
  • Testura este partea de întindere (discutată anterior) în care poți cânta confortabil. De exemplu, poate că poți urca foarte sus cu vocea, dar îți este oarecum greu să cânți la acea tonalitate.
  • Volumul (sau amploarea) vocii este determinat în primul rând de cavitățile rezonatorii ale gurii. Anumite conformații anatomice pot face ca spațiile de rezonanță ale cavității bucale să fie mai mari, iar vocea să vibreze multiplu, în sunete armonice. Evident că diverse instrumente muzicale (ca gongul) sau locuri tradiționale pentru muzică (anumite temple asiatice construite după niște criterii clare) exploatează și ele exact aceste rezonanțe vocale.
  • Intensitatea vocii este dată de puterea de emisie, care depinde de capacitatea pulmonară și elasticitatea mușchilor cavității toracice.
Un copil talentat la muzică poate, sub ghidarea unui profesor sau instructor competent, să-și dezvolte acele calități ale vocii care să-l facă apoi, cine știe, o nouă stea pe scena muzicală. Vârsta minimă de la care se poate apuca de studiul muzicii este cam 5-6 ani iar mentorul său trebuie să fie competent, altfel elevul riscând să-și strice corzile vocale (care sunt încă în dezvoltare la acea vârstă, și poate și mai târziu).

În lipsa vocii, un copil cu ureche muzicală poate alege, de exemplu, să urmeze un curs de pian sau un curs de vioară. Din nou, de ce este important să urmeze un astfel de curs? Pentru că poate va ajunge să profeseze într-un domeniu care îl pasionează. Ideea din subtext este că dacă aveți un copil care își dorește să urmeze astfel de cursuri, fie cursuri de canto sau cursuri de pian, sau de muzică în general, nu faceți un lucru rău dându-l la ele, iar banii nu sunt irosiți. Nu vă gândiți că în ziua de azi un artist moare de foame, că nu-i așa. În cel mai rău caz, dacă nu va face o carieră muzicală, va putea ajunge profesor de muzică, ceea ce-i chiar decent. În plus, studiul muzicii îl va apropia și de alte domenii ce au legătura cu arta și în care-și poate descoperi talente sau afinități nebănuite.

Am un prieten și fost coleg de generală, artist. Pictură, în principal. A pictat într-o vară interiorul unei biserici. A făcut mai mult decât câștig eu în doi ani. Iar un cântăreț, chiar dacă nu-i foarte cunoscut, merge o dată la o petrecere sau la un concert și-și face banii pe câteva luni.

pian